Dimensiuni paralele

În ultima vreme apreciez tot mai frecvent micile bucurii pe care un orășel cum este Alba Iulia mi le produce. Astăzi mă voi referi la una dintre ele, respectiv la faptul că, la 10 km de așa zisul municipiu, ni se destăinuie o latură aparte a existenței umane și naturale.

Este vorba de așezări și peisaje desprinse parcă din vremuri străvechi. De exemplu, să analizăm în câteva cuvinte și mai multe fotografii zona cuprinsă, general vorbind, între valea Ighielului și cea a Ampoiței.

Într-una din zilele trecute aveam chef să ma plimb puțin prin natură, mai ales ca aveam speranța de a surprinde niște imagini deosebite, de deasupra ceții care acoperea deja, de ceva timp, culoarul Mureșului și implicit orașul natal.

Astfel, am început urcușul din satul Lunca Ampoiței, comuna Meteș, aflat amonte de Cheile Ampoiței, rezervație naturală cu dorința de a ajunge pe vârful numit Piatra Grohotișului, de asemenea desemnat ca arie naturală protejată, cu o altitudine de peste 1.100 m.

Din păcate ajuns aici am găsit într-adevăr soare, însă atmosfera era cam încărcată, deci nu foarte favorabilă fotografiei. Am încercat totuși să surprind cât de cât farmecul acestor locuri atât de aproape de oraș și totodată atât de ancestrale.

776A8696 Din păcate și ceața era în retragere… cred că am ajuns un pic prea târziu…776A8697 Construcții acoperite cu paie așa aproape de oraș? Și nu este vorba de un muzeu etnografic. Adică este un muzeu, dar nu în sensul uzual. Este un muzeu viu. Încă._MG_7054_MG_7049776A8731776A8740776A8762776A8769776A8774776A8779776A9083776A8733Aici se vede și Piatra Bulzului, cu o formă interesantă și care străjuiește satul Lunca Ampoiței.776A8789776A8703 Tot urcând, am găsit interesante aceste cadre mai abstracte… Parcă ne povestesc ceva despre ordinea lucrurilor de aici.776A8714776A8709776A8708_MG_7086Vedeți mătușa din imagine? Ei bine și ea m-a văzut pe mine deși mă aflam la cel puțin 500 m distanță, pe un alt deal. M-a studiat câteva clipe și neînțelegând care este rostul meu de umblu de nebun pe dealuri când toată lumea muncește, s-a întors la treaba ei, care de data asta o constituia lucerna recent cosită.776A8720Mai jos se vede rezultatul muncii ei, așa cum apare a doua zi.776A9086Nu mai trece mult timp și în față mi se dezvăluie Piatra Grohotișului.776A8792776A8795De aici și până pe vârf, încep să identific cadre interesante, în principal cu sălașe mai mult sau mai puțin dărăpănate.776A9062 776A9061 776A9051 776A9041 776A8879 776A8858 776A8855776A9088776A8850776A9095776A8845776A8826Găsesc foarte interesante aceste perspective, parcă miniaturale. Că am amintit de miniaturi, în timp ce ma plimbam printre bolovanii calcaroși care acoperă vârful, am mai surprins câteva cadre:776A8800776A8803776A9070Fiind deja destul de târziu (urăsc ce repede se întunecă în această perioadă), mai pozez niște corbi care dădeau târcoale vârfului. Pun aici și un țiclean pozat mai devreme. Aceste două specii de păsări, alături de un șoim neidentificat, au fost, din păcate, singurele animăluțe văzute… Poate din pricina numeroaselor turme de oi însoțite de aproape tot atât de numeroși dulăi, fauna stă la adăpost până se așterne liniștea nopții.776A8900_MG_7062Și apusul se arată a fi destul de fotogenic, însă ce mi s-a părut delicios a fost lumina roșie care a dăinuit destul de mult timp după apus, cum veți vedea în următoarele fotografii:776A8947776A8944776A8948Nu are prea mare importanță în contextul postului de față, dar merită precizat faptul că după două zile m-am întors pe Piatra Grohotișului, nu de dor ci ca să-mi caut husa de la obiectivul de 300 care, din păcate, nu am mai găsit-o. Astfel, deși am descris doar tura din prima zi, sunt câteva poze și de la a doua deplasare, care am făcut-o, de data asta însoțit de Răducu.

O să revin curând cu o postare despre fauna ce poate fi fotografiată în apropierea orașului cetate Alba Iulia.

Pe curând!

Anunțuri

Despre Lucian

În lumea mea ideală, aș fi plătit să umblu pe dealuri...
Acest articol a fost publicat în Ture și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Dimensiuni paralele

  1. onita ghiura zice:

    minunata natura toamna!

  2. Lung Calin zice:

    Intr-adevăr, dimensiuni paralele – bine zis ! E ceea ce cauta omul asaltat de multe ori, de din ce in ce mai multe ori, de un nefiresc al existenței cotidiene. Iesind pe strada, uitându-te la tv. sau citind ziarul, iti vin in minte tot mai des versurile lui Sorescu: „Se intoarce pamantul cu curu- n sus si se scufunda pamantul” – asa cum zicea el in poezia „Rânduieli”. Natura atrage prin firescul ei. De aici si nostalgia după ”rânduieli” vechi, mai apropiate de ea, in care omul trăia în sânul ei și-și lăsa viața ritmată de ea.
    Sunt imaginile care mi-au plăcut cel mai mult, poate tocmai pentru că peisajele din aceasta sectiune au fost personalizate de elementul antropic, care le completeaza si le precizează cu amprenta lui moțească: casuțe care stau in picioare sau care se intorc in pământ, intocmai ca oamenii care le-au ridicat, intocmai ca si copacii din care au fost cioplite si ca si iarba câmpului care le acoperă…
    Da – un paralelism perfect cu viata orasului si cu toată viteza de zi cu zi, cu toată nebunia si sloganurile inșelătoare ale unui trai cotidian in care suntem invitați să trăim in artificial și cu ochelari de cal.
    O dimensiune paralelă pe care mă bucur că tu ai descoperit-o in Trascău.
    Te felicit pentru poze si pentru ideea blogului si iti doresc sa ai totdeauna ochi pentru aceste lucruri și … lumină bună ca să le poti surprinde si impărtăși și altora.
    Aștept cu interes postări noi si… la cât mai multe ” Fapte, gânduri și imagini” bune ! 🙂

  3. Lucian zice:

    Da, așa este Căline. Nici nu mă gândeam că nu o să surprinzi cu finețe această idee. Este tristă dimensiunea noastră a „orășenilor” însă mai trist este că țăranii nu mai vor să fie țărani autentici… își neagă voit identitatea, vor și ei în dimensiunea noastră măruntă. Cred că nu putem face mai mult decât să transcedem noi în a lor :). Să nu lăsăm nebunia lumii să contopească totul într-o singură dimensiune.
    Mulțumesc pentru aprecieri și încurajări!

  4. Cristi Faur zice:

    Mai oameni…. e musai sa faceti o expozitie cu pozele astea! E exceptional! Tare-mi pare rau ca nu m-am uitat pana acum! E pacat sa le lasati nevazute…

    • Lucian zice:

      Mulțumesc mult pentru apreciere. Mai este nevoie de cel puțin încă un an pentru a acumula suficiente poze pentru un eventual proiect mai ambițios. Deocamdată ne limităm la blog și FB 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s