Dimensiuni paralele

În ultima vreme apreciez tot mai frecvent micile bucurii pe care un orășel cum este Alba Iulia mi le produce. Astăzi mă voi referi la una dintre ele, respectiv la faptul că, la 10 km de așa zisul municipiu, ni se destăinuie o latură aparte a existenței umane și naturale.

Este vorba de așezări și peisaje desprinse parcă din vremuri străvechi. De exemplu, să analizăm în câteva cuvinte și mai multe fotografii zona cuprinsă, general vorbind, între valea Ighielului și cea a Ampoiței.

Într-una din zilele trecute aveam chef să ma plimb puțin prin natură, mai ales ca aveam speranța de a surprinde niște imagini deosebite, de deasupra ceții care acoperea deja, de ceva timp, culoarul Mureșului și implicit orașul natal.

Astfel, am început urcușul din satul Lunca Ampoiței, comuna Meteș, aflat amonte de Cheile Ampoiței, rezervație naturală cu dorința de a ajunge pe vârful numit Piatra Grohotișului, de asemenea desemnat ca arie naturală protejată, cu o altitudine de peste 1.100 m.

Din păcate ajuns aici am găsit într-adevăr soare, însă atmosfera era cam încărcată, deci nu foarte favorabilă fotografiei. Am încercat totuși să surprind cât de cât farmecul acestor locuri atât de aproape de oraș și totodată atât de ancestrale.

776A8696 Din păcate și ceața era în retragere… cred că am ajuns un pic prea târziu…776A8697 Construcții acoperite cu paie așa aproape de oraș? Și nu este vorba de un muzeu etnografic. Adică este un muzeu, dar nu în sensul uzual. Este un muzeu viu. Încă._MG_7054_MG_7049776A8731776A8740776A8762776A8769776A8774776A8779776A9083776A8733Aici se vede și Piatra Bulzului, cu o formă interesantă și care străjuiește satul Lunca Ampoiței.776A8789776A8703 Tot urcând, am găsit interesante aceste cadre mai abstracte… Parcă ne povestesc ceva despre ordinea lucrurilor de aici.776A8714776A8709776A8708_MG_7086Vedeți mătușa din imagine? Ei bine și ea m-a văzut pe mine deși mă aflam la cel puțin 500 m distanță, pe un alt deal. M-a studiat câteva clipe și neînțelegând care este rostul meu de umblu de nebun pe dealuri când toată lumea muncește, s-a întors la treaba ei, care de data asta o constituia lucerna recent cosită.776A8720Mai jos se vede rezultatul muncii ei, așa cum apare a doua zi.776A9086Nu mai trece mult timp și în față mi se dezvăluie Piatra Grohotișului.776A8792776A8795De aici și până pe vârf, încep să identific cadre interesante, în principal cu sălașe mai mult sau mai puțin dărăpănate.776A9062 776A9061 776A9051 776A9041 776A8879 776A8858 776A8855776A9088776A8850776A9095776A8845776A8826Găsesc foarte interesante aceste perspective, parcă miniaturale. Că am amintit de miniaturi, în timp ce ma plimbam printre bolovanii calcaroși care acoperă vârful, am mai surprins câteva cadre:776A8800776A8803776A9070Fiind deja destul de târziu (urăsc ce repede se întunecă în această perioadă), mai pozez niște corbi care dădeau târcoale vârfului. Pun aici și un țiclean pozat mai devreme. Aceste două specii de păsări, alături de un șoim neidentificat, au fost, din păcate, singurele animăluțe văzute… Poate din pricina numeroaselor turme de oi însoțite de aproape tot atât de numeroși dulăi, fauna stă la adăpost până se așterne liniștea nopții.776A8900_MG_7062Și apusul se arată a fi destul de fotogenic, însă ce mi s-a părut delicios a fost lumina roșie care a dăinuit destul de mult timp după apus, cum veți vedea în următoarele fotografii:776A8947776A8944776A8948Nu are prea mare importanță în contextul postului de față, dar merită precizat faptul că după două zile m-am întors pe Piatra Grohotișului, nu de dor ci ca să-mi caut husa de la obiectivul de 300 care, din păcate, nu am mai găsit-o. Astfel, deși am descris doar tura din prima zi, sunt câteva poze și de la a doua deplasare, care am făcut-o, de data asta însoțit de Răducu.

O să revin curând cu o postare despre fauna ce poate fi fotografiată în apropierea orașului cetate Alba Iulia.

Pe curând!

Anunțuri
Publicat în Ture | Etichetat , , , , | 5 comentarii

Memento!

Vreau să precizez ceva din capul locului: atât informația cât și fotografiile pot fi folosite în orice scop cu condiția citării sursei (www.trascau.wordpress.com) sau a autorului (Lucian Macaveiu).

Aceste lucruri o să le precizez la începutul fiecărui articol de acum încolo. Eu cred că este mai bine așa decât să aplic cine-știe ce watermark-uri pe fotografii.

Mulțumesc pentru interes. După cum se spune, bucuria este mai mare atunci când este împărtășită.

Publicat în Idei | Lasă un comentariu

Sfârșit de octombrie cu vreme de vară

Încurajați de vremea prea frumoasă dar și însuflețiți de dorul de munți, eu, Delia, Anghel, Ina, Răducu și Oana am făcut rapid planul: o tură combinată, care pe scurt trebuia să cuprindă, printre altele, o noapte dormită la Punctul de Informare Turistică (al CETM Albamont) de pe Valea Mănăstirii (Râmeț), urcare și campare a doua zi undeva sus, pe lângă Tecșești și întoarcere în vale duminică.

După o seară la foc la care s-au depănat tot felul de amintiri stranii din copilăria noastră, ne-am pus la somn, văzând că interpretarea unor cunoscute cântece la chitară nu este domeniul nostru preferat (ar fi dacă am și reuși).

Dimineața ne servim cafeiul la crâșma primarului (Popasul Valea Mănăstirii), străjuiți fiind de cei doi versanți stâncoși și impunători ai Cheilor Mănăstirii (rezervație naturală).

Dreapta Cheilor Mănăstirii Stânga Cheilor Mănăstirii

Pornim cu elan urcușul pe marcajul bandă roșie spre cătunul Fața Pietrii. Ajunși, după o oră de urcat susținut, facem o pauză în care dezbatem asupra construcțiilor tradiționale și alte nimicuri.

Începe urcarea pe bandă roșie Creasta Creasta 2 Creasta 3 Credința mută munții? Specific 3 Răsărit de lună Spre Cheile Mănăstirii

Continuăm pe marcaj printre căsuțe vechi, părăsite până în cumpăna dintre valea Geoagiului (Mănăstirii sau Râmețului) și valea Tecșești. Până aici am mai făcut o oră și, destul de obosiți, ne punem pe slănină cu brânză și cu ceapă.

Încă de acasă ne-am propus ca în continuare să nu continuăm traseul pentru a coborî spre valea Tecșești și să încercăm să traversăm creasta stâncoasă spre satul Tecșești. Deși direcția ne era clară, în lipsa unei poteci, am deviat spre nord și am urcat o pantă obositoare, timp în care, ne temeam ca nu cumva să ajungem la zone stâncoase insurmontabile. Până la urmă am avut noroc și am descoperit un punct de belvedere foarte frumos, cu vedere spre Cheile Mănăstirii, Valea Mănăstirii și Cheile Râmețului. Până aici am mai făcut o oră. Nu vă recomand să părăsiți traseele marcate din două motive principale: 1 este relativ riscant deoarece puteți întâlni zone periculoase, accidentate și 2 nu este etic, ba chiar interzis prin Regulamentul ariilor naturale protejate Natura 2000 Trascău. Scuza noastră este că lucrăm (unii din noi) în Administrația acestor situri și că suntem foarte grijulii să nu deranjăm sălbăticia.

De la punctul de belvedere parcurgem restul de creastă și ne orientăm pe direcția satului Tecșești. Aici peisajul este superb, în lumina caldă a toamnei târzii.

Deasupra Cheilor Mănăstirii Spre Cheile Râmețului Versantul stâng Care pe care Pini străvechi Pe marginea prăpastiei Natura sălbatică Specific 4 Specific 5 Pe lângă Tecșești La umbra Pietrei Cetii Miniatural Intrarea pe cruce galbenă Miniatural 2

Fiind deja trecut de ora 4, începem să ne uităm după locuri potrivite pentru campare. Găsim până la urmă un loc bun, cu apă în apropiere, adunăm niște lemne, punem corturile și dă-i cu poveștile. Noaptea este plăcută, ne mirăm că nu ne este deloc frig, luând în considerare perioada anului, iar despre cer nu mai zic… plin de stele. Terminând curând „combustibilul” ne punem la somn.

Punem tabăra Cer înstelat Luminile Teiușului și Alba Iuliei Cer înstelat 2

A doua zi dimineață mă trezesc la 6:30 pentru a mă bucura, împreună cu aparatul foto de culorile răsăritului. O iau la picior spre zonele mai înalte pentru a avea perspective mai largi. Din păcate însă, momentul răsăritului l-am ratat fiind prin pădure. Din aproape în aproape am ajuns la un alt punct de belvedere ascuns, de data asta pe vârful versantului drept al Cheilor Râmețului. Impresionat de frumusețea peisajului, am urmărit cu soarele pune stăpânire pe stânci. Am regretat că nu am zărit nicio acvilă de munte.

Răsăritul Silueta Pietrei Cetii Silueta Pietrei Cetii 2 Silueta Pietrei Cetii 3 Spre tabără Zimții Făgărașului Spre Detunate Retezatul în zare Cetate 4 Cetate 3 Traseul pe Brâna Caprei Uscați de incendii Cetate 2 Cetate

Deoarece trecuseră 3 ore de când m-am trezi și îmi era foame și sete, dar și pentru că vroiam să împărtășesc priveliștea cu colegii m-am întors la tabără. Aici, am mâncat și am strâns corturile dezbătând pe tema rutei de întoarcere în valea Mănăstirii, după ce mergem împreună, din nou, la punctul de belvedere. Deși inițial vroiam să o luăm pe traseul cel mai scurt, respectiv marcajul cruce galbenă, am decis să continuăm pe direcția satului Dealul Geoagiului, pe traseu nemarcat, unde să intersectăm marcajul triunghi albastru pe direcția cătunul Cheia și să traversăm Cheile Râmețului, curajos, prin apa, cam rece, după cum vom vedea.

Specific 2 Cătunul Cheia - Centrul Versantul stâng al Cheilor Râmețului Traseul PerPedes 2013 Verii Ina și Anghel

După ce ne bucurăm împreună de panorama sălbatică a Cheilor, nimerim destul de bine direcția de întoarcere dorită și după o coborâre abruptă ajungem în cătunul Boțani. De aici urmăm traseul marcat și după o oră ajungem în Cheia. 

Dealul Geoagiului O fi măcinat destul? Specific După vaci urmăm noi Piatra Nicăii și Cheile Geogelului Diversitate Camuflaj

Deși încercăm să ne eschivăm, nu avem încotro și trebuie să intrăm cu bocancii prin apă. Situația nu este atât de gravă și nici apa mai adâncă de genunchi deoarece în anii 2012 și 2013, membrii CETM Albamont au amenajat unele sectoare ale cheilor, putând astfel evita zonele cu probleme. În lipsa acestor amenajări am fi fost obligați să optăm pentru traseul de pe Brâna Caprei, care este destul de periculos de parcurs cu rucsacii în spate și picioarele obosite după drumul lung făcut.

Nu am mai făcut fotografii prin Cheile Râmețului pentru că mă cam „ardeau” picioarele și oricum, se găsesc destule pe net. Cu următoarea ocazie…

Seara ajungem la PIT și mai apoi la crâșmă, unde după o „răcoritoare” scurtă pornim spre Alba Iulia.

Suntem mulțumiți de timpul petrecut în Trascău și avem satisfacția unui weekend plin, departe de banalul cotidian. Pe curând munți dragi!

Publicat în Ture | Etichetat , , , , , , | 5 comentarii

De la idee la fapt

Ideea unui site/blog pe tema turelor montane, în principal prin Munții Trascău care îmi sunt mai aproape de suflet, mi-a încolțit în minte acum câțiva ani. Însă, datorită multitudinii de alte griji mărunte care îmi strangulează tot mai mult timpul și ființa, acest deziderat a fost amânat prea mult timp. Acum m-am hotărât și sper să mă țină…

776A6772

Publicat în Idei | 6 comentarii